Twitter...tweet...twe..t

Tuităr...reţea de socializare, supranumită şi SMS-ul internetului. Milioane de utilizatori ciripesc zilnic cu speranţa de a avea cât mai mulţi follower-i. În teorie pare un lucru minunat dar practic este un instrument extraordinar de a cretiniza oamenii. Să nu mă înţelegeţi greşit, a împărtăşi informaţii cu lumea(oricât de necunoscută ar fi ea) este un lucru extraordinar. Prostia cea mare este limitarea numărului de caractere şi implicit a gândirii. Încadrarea în cele 140 de semne nu dovedeşte o capacitatea de sinteză extraordinară ci incapacitatea de a formula enunţuri mai complexe.

Trecem peste asta, sărim peste infantilismul şi inutilitatea multor "ciripiri" şi încercam să vedem peisajul de ansamblu al tuitărului. Practic, securitatea ar fi avut orgasm multiplu la vederea acestui sitem: un grup imens de oameni scriu de bună voie ce au făcut şi ce vor face. Off...comunist nenorocit ce sunt ! numai la trecut îmi stă gândul. Treaba clar nu e făcută de stat iar el nu are în mod cert vreun beneficiu. Singurul beneficiar este micul securist din noi; cel care vrea mereu să afle ce a făcut colegu', tovarasu', vecinu' sau chiar vedeta. Bun, tu vrei să afli, dar celălalt de ce vrea să împărtăşească ? Simplu : toţi suntem nişte fiinţe slabe, nevolnice şi disperate după atenţie. Perfect : nevolnicii scriu, securiştii citesc; rolurile se pot schimbă oricând, formând un etern ciclu viciat şi vicios.

Ultima săgeată aruncată spre păsărica ciripitoare se referă la limbajul folosit. Nu pot pretinde un limbaj corect ci numai unul inteligibil. 8,3,2,4,1...fiecare cifră are semnificaţie proprie; semne speciale şi combinaţii ezoterice... este o adevărată performanta să înţelegi scrierile. Totuşi există şi un lucru bun la tuităr : ne arată viitorul. În globul ăsta de cristal cu limită de pixeli vedem că ne îndreptăm spre o lume în care argoul tuităr va deveni limbă oficială.
P.S. Tocmai am aflat că s-a lansat un fel de tuităr cu limită de 48 de caractere...genial !