România, ţara unde merită să fii decât jurnalist

România, popor sau populaţie, orice ai alege, mereu vei da peste ceva fascinant. În funcţie de ineditul lor, faptele şi lucrurile pot deveni mai mult sau mai puţin eterne. Înainte să cad în banal şi să fiu considerat cel mai un pic agramat, vreau să confesez cauza moleşelii mele în ceea ce priveşte scrisul :
În toată platforma continentală marea de incertitudini şi pădurea cu poteci întunecoase, eu am reuşit să mă ridic deasupra (din nou) şi să văd totul mai clar. N-am putut să găsesc răspunsuri la problemele existenţiale fundamentale(doar au închis popularele etnobotanice) dar mi-am lămurit ceva frustrări din lumea mea ceva mai mică. După cum scrie şi cu câţiva inchi mai sus, în România merită să fii numai jurnalist. Poate că pare decât o explicaţie puerilă pentru timpul pierdut de mine pe blog, aşa că mă simt nevoit să aduc ceva argumente :

- În ce altă ţară se mai întâmplă atâtea ciudăţenii şi absurdităţi ca la noi ?
- Unde s-a mai auzit de haz de necaz combinat cu lipsă de iniţiativă ?
- Ce altă ţară mai încerca să treacă de la roşul rusesc spre UE , folosind taxe de dreapta şi metodele de stânga ale lui Hugo C.?
- Ziare de cancanuri şi bârfe naţionale mai au şi alţii..dar ale noastre sunt cele mai cumpărate.
- Unde s-au mai văzut jurnalişti frustraţi deoarece nu înţeleg că ei sunt şi gândesc diferit faţă de majoritate ?
- Pe unde altundeva agenţiile media primesc casete direct de la Parchet şi ştiri la ore fixe, direct de la nu ştiu ce agenţii ?
- În ce loc flacăra violet (de la gazul rusesc) mai arde tocmai pentru că a atras din nou licuriciul şi i-a promis să-l încălzească numai pe el, cu orice preţ ?
- Unde mai există atâtea creaturi dornice de atenţie, manipualte fără să ştie, tocmai pentru a manipula pe alţii ?

U..u.. ştiu eu...ştiu şi multe alte lucruri despre acest loc. Nu-mi dezvălui încă sursele sau subiectele dar ele umblă pe la tv, radio, prin cărţi, ziare...sau chiar pe stradă. Nu vreau nici să mai încep o propoziţie cu "nu" dar numai aşa pot spune că jurnalismul sau scrisul nu sunt atât de banoase pe cât te-ai aştepta...dar măcar te lasă să-ţi valorifici frustrările.
Oricum, cât timp ne exprimăm liber şi avem despre ce vorbi...Viva România.